Posts Tagged 'copii'

Copii fara copilarie

Am fost azi la banca sa rezolv o mica problema si, din vorba in vorba, am ajuns sa discut cu consilierul meu despre copii zilelor noastre si copilaria lor, si am ajuns la o concluzie: copii astia parca nu mai au copilarie.

Noi parca eram altfel atunci cand eram mici, parca eram mult mai inocenti, si mult mai sociabili si stiam sa ne bucuram din micile nimicuri ale vietii. Noi nu plangeam si nu faceam ca toti dracii din orice si pentru orice… sau ma rog, nu faceam asta pentru lucruri “de oameni mari”. Pentru ca stiam ca oamenii mari sunt oameni mari, cu treburi de oameni mari, si folosesc obiecte de oameni mari, iar noi suntem copii. Nu neg faptul ca “pe vremea noastra” tehnologia nu era la fel de avansata si nu existau tot felul de gadget-uri. De exemplu noi cand eram copii nu ne doream telefon mobil, laptop, Xbox, PSP si iPod. Si nu cred ca am fi urlat din toti rarunchii sa ne cumpere parintii asa ceva, chiar daca nu aveam nevoie de ele, ci doar pt simplul fapt ca are Gigel de la 3 asa ceva.

Imi pare nespus de rau ca progresul tehnologic a omorat copilaria. Cel putin la oras (pentru ca la tara nu am nici o idee cum sta treaba cu copii si copilaria). Din dorinta de a fi europeni, din dorinta de ai proteja pe copii, au fost distruse inlocuite/interzise unele lucruri care faceau copilaria frumoasa.

Sa ne aducem aminte cum aratau locurile de joaca pe vremea noastra si cum arata acum. Cand eram noi copii, erau facute din metal si lemn. Astazi sunt facute din plastic, lemn si foarte putin metal… pentru “siguranta” odraslelor. De exemplu, in parcul in care ma jucam cand erau mic erau doua tobogane foarte mari construite din ciment si piatra. Inalte, serpuite, numa’ bune sa-ti rupi pantalonii daca te dadeai de mai mult de 5 ori in aceeasi zi cu aceeasi pantaloni.

Sau. Leaganele alea de metal, pe care cei mai meseriasi, reuseau sa faca rotatii la 360 de grade. …mai fa asta daca poti cu leaganele din ziua de azi.

Sau. Sucurile la dozatorTEC-ul… cu arome de tot felul de fructe (dintre care unele nici nu aveam idee cum arata in realitate).

Sau. Tevile cu cornete de hartie cu care ne “luptam” saptamani intregi? Copii de azi se lupta intre ei doar la Counter Strike. Si… mai stiti cum trageam la tinta cu cornetele in plasele de insecte ale vecinilor (sau direct in casa la ei, daca aveau ghinionul sa isi lase geamurile deschise)?

Sau. Zilele pierdute batand mingea in spatele blocului. Fotbal, ratele si vanatorii… si cate si mai cate jocuri cu mingea (de fotbal). Copii din ziua de astazi nu mai joaca fotbal in fata blocului, ci joaca FIFA in retea.

Sau. Zeci de alte sporturi si jocuri. Badminton, tenis cu mingea la perete, volei, handbal (jucat cu bara de batut covoare pe post de poarta), cataratul in copac, desnele pe asfalt, plimbarile in grup cu bicicleta, ascunsa, atinsa, prinsa, cocotata, hotii si vardistii etc. O multime de lucruri de facut cu prietenii, o multime de chestii cu care puteai sa-ti petreci timpul intr-un mod foarte placut.

Si ce daca te juleai, iti rupeai o mana, un picior? N-a murit nimeni din asta… si in plus, am ramas cu amintiri placute. Amintiri pe care puteam/putem sa le impartasim cu ceilalti; amintiri care vor ramane peste timp.

Nu cred ca vreunul din copii de astazi o sa-si mai aduca aminte cand o fi cel putin de varsta mea ca atunci cand era mic, l-a batut pe X la FIFA cu 20 – 0, sau ca odata a jucat Counter Strike cu Y si a facut 80 de frag-uri.

Si, mai stiti desenele animate pe care le vedeam cand eram copii? Mi s-au parut, si inca mi se par geniale. Tom si Jerry, Looney Tunes, Captain Planet, Saber Rider, Nils Holgersson, Popeye, Droopy, Mickey Mouse si gasca lui, Scooby- Doo, si cate si mai cate.  Desene care ne-au fascinat copilaria, dar copiilor din ziua de azi nu le plac.

Nici mie, de exemplu nu-mi plac desenele animate de astazi. Pentru ca le-a disparut acea inocenta a copilariei. Pentru ca sunt prea dure in limbaj pentru un copil. Poate sunt un pic invechit in gandire, dar niste cuvinte precum “voma”, “cretin”, “putrezit”, “dobitoc” (eu cel putin asta am am auzit… or mai fi si altele, cine stie) chiar nu au ce cauta intr-un desen pentru un copii. Si, in plus… personajele din desenele animate mi se par mult mai “artificiale” fata de animatiile la care obisnuiam sa ne uitam noi (probabil pentru ca majoritatea sunt desenate prost.).

Apropo… mai tineti minte cand va jucati Pacalici, Dacii si Romanii, Nu te supara frate, Scari si serpi, Piticot, masinutele alea de tabla mici (cu care ne imaginam diverse scenarii), soldateii de plastic si altele? Copii de astazi nu cred ca le-ar mai juca cu placere. Exista alte jocuri pe calculator care sa inlocuiasca ce jucam noi odata (si ce mi se pare ok sa joace si ei).

Inclin sa cred ca acesti copii ai zilelor noastre, nu au copilarie, pentru ca, datorita vremurilor in care traiesc, le-a disparut tocmai esenta copilariei: inocenta. Acesti copii imi par putin maturizati inainte de vreme. Ceea ce e rau, pentru ca se vor uita inapoi la anii in care au fost copii si vor realiza ca nu si-au trait vietile asa cum ar fi trebuit: ca niste copii.